14-11-2012,adevarata zi de toamna cu ploaie marunta
,mocaneasca cum se spune in zona noastra ,
cu o ceata deasa care se intinde in lungul Jiului invaluind salciile si
zavoaiele din apropierea acestuia. O vreme de stat la gura sobei …sau in boxa
,ca sa revenim la oile noastre. Am avut inspiratia sa le pun tuturor sa faca baie ieri, lucru de
care au profitat la maxim, trebuind sa-i scot cu forta pe unii spre a face loc
celorlalti. Spre deosebire de multi crescatori care se grabesc sa rezolve cu
hranitul si sa fuga repede in casa, mie imi place aceasta perioada….ghemuit
intr-un colt pe galetusa de mancare si invelit intr-o suba pun mancare si
urmaresc pe fiecare in parte,zgomotul facut de seminte in hranitori
trezindu-i parca din amorteala .Unii coboara grabiti sa aleaga bunatatile,altii
plutesc intre boxe parca bucurosi ca pot zburda in voie deasupra celorlalti….039
culege la inceput semintele cazute pe langa hranitoare si aruncate din aceasta
de agitatia celorlalti( cred ca este vorba de o simpla intamplare ,dar exact
asa procedeaza si tatal lui). Adesea
raman minute bune rupt de realitatea exterioara ,inchis in aceasta lume a mea
.Acestea sunt clipele in care imi adun cu adevarat energia si uit de realitatile
acestei lumi atat de agitate,acestea sunt momentele cand porumbeii imi ofera
forta si linistea pentru care am inceput columbofilia ,locul unde atunci cand
am fost uitat de oameni aceste fiinte ma primeau zilnic cu bucurie in schimbul
unui pumn de seminte.Cei care se satura primii incep sa se roteasca in jurul meu
insetati sau cersind sa aleaga din palma intinsa cateva seminte mai de soi. Am
constat chiar ca ma recunosc dupa mers….poate si din cauza ca nu locuiesc acolo,
iar sosirea mea este considerata de catre ei drept ora mesei...Uneori cred ca Dumnezeu ma
tine si ma ajuta pentru ca ei depind atat de mult de zgomotul pasilor mei pe pietrisul din
curtea familiei Boian.
….de la o
realitate am trecut la melancolie …Dumnezeu sa ajute tuturor !
