Partea 1-publicat in 1951
Ce se întâmplă dacă ati intreba un crescator belgian mai mult sau mai puțin
familiarizaț cu marii campionii la nivel național (pentru curse de mare
distanta ), care crede el că crescatorul cu cei mai constanti porumbei si cele mai mari succes în anii de după
război? Cu alte cuvinte: cine sunt campionii mari în Belgia și, în consecință
campioni mondiali de data asta ?
Fiecare crescator va oferi aceleași nume, indiferent dacă trăiește în Kortrijk,
Hasselt, Verviers sau Charlerloi. Acest nume sunt : fratii Cattrysse și Oscar
de la Devriendt Moere, Huyskens-Van Riel din Ekeren-Donk si Vanbruaene André
din Lauwe (lângă Wevelgem)
Mai multe sporturi au campionate nationale si mondiale. Luați, de exemplu,
ciclism. În 1947 Fiele Middelkamp din Kieldrecht a luat titlul de campion
mondial in ciclism, dupa o cursa exigent la circuitul din Reims. A fost o
arsita că aproape a făcut drumurile se topesc. Un an mai târziu a fost Iron Man
Brik Schotte, ciclist puternic de la Waregem, care a luat titlul. Sespre el s-a
spus ca avea un mod ciudat de a calari bigicleta ,el a luat titlul si în 1950.
|
Gerard Cattrysse |
|
Oscar Cattrysse |
Gerard și Oscar Cattrysse
Grupul Cureghem-Centrul organizeaza o serie de curse pe distanțe lungi în
fiecare sezon (cu Barcelona ca evidențiere), si desemnau la sfarsit de sezon titlul
oficial de Campion al Belgiei, precum și premiu în bani de 25.000 de franci
belgieni. Pentru a se asigura că nu vor abuza si alte organizații care sa pretinda titlul de Campion al Belgiei au avut
ideea de a face un premiu oficial, la fel cum tu ai inscrie firma ta la
registrul comertului.
În 1949 frații Cattrysse din Moere au castigat titlul de Campioni ai Belgiei în
Cureghem-Centru. Cursa a fost stransa luptand impotriva lui Oscar Devriendt (de
la Moere,) a avut mult suspans și
decizia a venit în ultimele ore ale cursei finale: cursa puii de la Limoges.
André Vanbruaene, celebru și temut crescator a fost castigator in 1949 si
prietenul sau Daniel Labeeuw, un
crescator din mica localitate Bissegem lângă Kortrijk a fost victorios în
1950,porumbeii sai proveneau din linia linia de Stichelbout din Lauwe. În 1949, când
crescatorii din Liège a câștigat toate premiile de top de la Chateauroux (5.000
porumbei), în Soutien (de exemplu, înfrângerea copleșitoare a St Elooi din
Gentbrugge împotriva Peeters-Beaufort din Herve) cele două premii naționale au
fost surprinzator castigate de Labeeuw
și Vanbruane, doi crescatori din Flandra de Vest.Sa desfasurat de asemenea unalt lucru important în acele zile, campionatul sa încheiat cu o expoziție
de caritate despre porumbelul de curse belgian în Salle de la Madeleine din
Bruxelles.
Filozofia din spatele acestui campionat, precum și clasificarea punctul în care
este utilizat pentru acesta a fost gândit de către scriitorul acestui articol De
Weerd Piet
În 1949 Campionii la general (peste cele
trei categorii, viteza, distanță de
mijloc și pe distanțe lungi) au fost Huyskens-Van Riel, Vanbruane respectiv
frații Cattrysse. În 1950 frații Cattrysse a luat premiul I, Huyskens-Van Riel
mutat pe locul al treilea și André Vanbruane consolidand locul al doilea. În
general, se crede că această concurență in campionat este cel mai bun indiciu
cat de puternice sunt aceste crescatorii diferite într-adevăr. Inutil să
spun că toată lumea vrea să afle mai multe despre acesti campioni. Fiecare
crescator vrea să știe cum au reușit să fie sezon dupa sezon de succes. Oamenii
se întreabă cu privire la liniile genealogice pe care le-au folosit, metodele lor de reproducere, sistemul
lor de văduvie, dieta porumbeilor , etc -vom
vedea că crescatorii din Olanda sunt tot mai interesați de mari campioni din
Belgia .
Cine sunt frații Cattrysse și unde se află Moere?
Eu vă dau răspunsul la a doua întrebare în primul rând, care este cea mai
ușoara. Atunci când se ia drumul principal din Ostend la Torhout și Roeselare (acolo
unde Guido Gezelle si-a petrecut cea mai mare parte din viata) treci orașul
Leffinge și canalul dintre Nieuwpoort și Passendale. La trecerea dintre cele
două drumuri provinciale în Gistel puteți vedea o carciuma numita Au Tourmalet condusa de Maes Sylveer.
V-as sfătui să opriti
pentru servi o băutură. Sylveer
este unic in felul lui și el servește bere mare maro. Carciuma este decorat cu imagini
si trofee care ne amintesc de vremurile glorioase ale Flandrien Karel van
Wijnendaele și de victorii celebre în Tour de France etape de munte. Félicien
Vervaecke sa născut în Menen și el este un companion apropiat de Maes Sylveer.
Împreună, ei au fost mereu în competiție împotriva ciclistilor francezi si italieni,
de multe ori în condiții meteorologice severe. Deasupra barului de acolo este o imagine a celor doi cicliști
Vest flamanzi, îmbrățișându-se acoperiti de noroi. Imaginea este luată dintr-un
într-un oraș mic din Pirinei. Puteți
recunoaște cu greu pe acestia sunt complet epuizati si acoperiti cu noroi. Această
imagine ne amintește de ere glorioase din istoria bogata a sportului de ciclism
în Flandra. Moere este situat lângă carciuma .
Moere este un comunitate mica, cu doar 1200 de locuitori. Acesta este înconjurat
de terenurile agricole și faimoasa stațiune
balneară belgian este la trei ore distanță. De îndată ce vă lăsați drumul
principal și treceti de biserică va veti
întoarce la stânga pentru a intra pe
strada pe care Gerard și Oscar Cattrysse trăiască unul lângă celălalt. Ei au un
magazin alimentar. Acoperisul depozitului lor este de cel puțin douăzeci de
metri de mare. Chiar sub acoperiș, pe întreaga lungime a clădirii, porumbeii
sunt adăpostiti într-o mansardă deschisă.
Oscar și Gerard mai au doi frați,Jules Cattrysse trăiește în Moere, dar el nu este implicat în parteneriat si Georges Cattrysse care trăiește în Diksmuide și conduce un magazin
alimentar, si el este, de asemenea, un fanatic crescător de porumbei dar, chiar
dacă el concureaza cu porumbei din acelasi sange cu cei doi frati din Moere, el nu pare a fi în măsură să
câștige premii. Această poveste ilustrează faptul că este nevoie de mai mult
decât o rasă bună calitate pentru a a deveni un crescator de succes. Crescator
trebuie să cunoască locul de muncă și are de asemenea nevoie de ceva noroc
Acum am ajuns în Moere, frații Cattrysse sunt unii dintre cele mai renumiti locuitori. Ei au facut o mulțime de efort și ei încă mai fac. Gerard
este în mansardă, cu angajatii lui
descărcarca un camion. Lăzi mari și cutii sunt trase în sus. Gerard aude ușile
trantite la mașina noastră, pentru că
Moere este un oras foarte linistit,flori de vară cresc aici, în fiecare grădină
flamandă sub un cer albastru senin si orice sunet nenatural este imediat
observat aici. În Moerse există, probabil, mai multe căruțe de fân decat există mașinile moderne azi.
Gerard vine să ne vadă,suntem intampinati modest de campionul belgian a celor mai mari curse naționale. Intram in
casa si vom vedea o bucătărie curată, cu gresie frumoase, Oscar este situat în
cartier și el știa că venim ni se alătură în curând . Cei doi frați fac glume,
le punem întrebări și ne oferă
răspunsuri. I-am vizitat deja de câteva ori și de fiecare dată notebook-mi vine
la îndemână de data asta l-am folosi
pentru a scrie o parte din noile lor
succese ,cei doi Cattrysses nu se culca pe lauri in fiecare sezon castiga noi premii de top, de peste treizeci
de ani.
"Ei bine", spune Oscar, "dacă vrei să știi mai multe despre noi,
vom porni de la început, vom începe din ziua când am început ca columbofilia și
cum a fost mersul lucrurilor.". La scurt timp după primul razboi
mondial Gerard Cattrysse a vizitat pe Jef Hermans de la Luythagen să cumpere o
pereche de tineri pentru 110 de franci belgieni,frați Cattrysse nu au avut
succes cu aceste pasari. Ei știu că, dacă o combinație nu funcționează ei
trebuie să scape de porumbei.. Există două motivele pentru care vă spun despre
asta.
Mai întâi de toate, Jef Hermans și frații Cattrysse au devenit prieteni
apropiati de-a lungul anilor, bazat pe respect reciproc pentru realizările și
porumbeii unuia si altuia, chiar dacă ei nu s-au văzut unul pe altul foarte
mult timp. Un al doilea motiv este acela că frații Cattrysse au devenit în cele
din urmă de succes, cu o rasă care a părut mai târziu să fie strâns legată de
rasa veche de Hermans. Aceasta este o rasa înainte de introducerea de porumbei
Bricoux, care sa transformat într-un porumbel Hermans celebru crescator în
perioada de dinainte de război.
Permiteți-mi să vă spun cum sa întâmplat
În 1922 frații Cattrysse cumpărat o pereche de femele de la Jules Vanderespt în
Leffinge, din care a fost crescut faimosul Blauwen . Acest Blauwen a castigat
deja opt premii întâi ca o pasăre tânără și sa dovedit a fi o mare stea ca o
pasăre matura la fiecare disciplină.
Frații învăța meseria lor de la nimeni altul decât Charles Vanderespt, care a
reușit să câștige titlul onorific de rege al Flandrei. Charles a castigat un numar
uimitor de 4635 premii între 1923 și 1935. El a câștigat 492 de titluri în 1934
și 518 de titluri în 1935, ceea ce face un total de 1010 de premii. În acești
doi ani el a castigat nu mai putin de 53 premii intai și o mulțime de alte
premii de top. El ar putea invinge oriunde dorea, inclusiv Bordeaux și Arras.
Cea mai mare realizare a fost, probabil, 1 si al 11-lea Premiul Internațional
de la Bordeaux Belgia-Olanda, în 1935, care a avut loc în condiții
meteorologice îngrozitoare. Charles Vanderespt a fost și încă este un
columbofil foarte experimentat crescător, care nu a ezitat niciodată să treacă
peste liniile genealogice.
În 1923 frații Cattrysse au citit un articol de știri în Le Soir, care este cel
mai mare ziar din Belgia vorbitoare de limba franceza despre un anumit Pierre Decnop de la Anderlecht, care a
câștigat trei premii de top in cursă de la Dax. S-au dus să-l viziteze și au
cumpărat o pereche de tineri de la cuplurile sale cele mai bune pentru 500 de franci
belgieni (12,5 euro), care reprezenta o multime de bani atunci. Ei au
experimentat o combinare a acestor porumbei Decnop cu linia Vanderespt, care nu
a reușit împotriva tuturor așteptărilor. Tinerii nu au vrut să zboare, chiar
dacă acestea au fost ținuti în pod timp de trei ani. Totusi, nu a existat nici
un semn de întrebare despre calitatea masculului de la Jules Vanderespt. Acest lucru a fost, de
exemplu, cuplat cu o femela de WINDELS
din Grammere și a crescut Goliat, care a fost un porumbel foarte puternic pe
distanțe mai lungi.
Surprinzator femela de Decnop a dovedit valoarea la urma urmei. Ea a fost asociat
cu un cocoș solzat Vanderespt și de această dată ea a reușit să reproduca
porumbei de cursa puternici. Aceasta ilustrează modul în care o combinatie a
două linii genealogice bune nu garantează un tânăr la fel de talentat.
Gerard la reproducție
și văduve găini
În 1936 frații Cattrysse a făcut o mișcare inteligentă, de care si-au amintit
mereu si a schimbat decisiv cariera lor ca si crescatori . Ei au cumpărat o
femela magnifica albastra de la Emest (Nesten) Casteleyn din Gistel, care a
fost apoi asociat cu Vanderespt solzat. Cuplu a crescut un cocoș albastru
pe care l-au numit-Grote Blauwen aici incepe povestea de succes pentru frații Cattrysse din Moere, campionii
mondiali din 1950. Despre Nesten Cateleyn am citit mai târziu, într-o ediție veche a
revistei De Noordduif: El este unul dintre cei mai celebri crescatori pentru cursele pe distante lungi. Rasa sa a
contribuit la compoziția și îmbunătățirea mulțor crescatorii din flamanda de Vest. El a câștigat pe distanțe
lungi campionate an după an, el a avut deosebit succes în clubul Milliet în
Diksmuide.
Rasa lui a fost baza valorosilor porumbei de la Vandevelde din Oudenburg. El a
avut trei găini din Velo, două păsări tineri din Oude Vullen (care a fost, de
asemenea, tata lui Wittekop temutul lui
Nestor Tremmery), doi masculi din Oude
Groten, o femela de la Oude Elfpen, sora lui Napeolon Vandevelde, etc De obicei Casteleyn ar putea obține porumbei
noi destul de ușor, pentru că el a avut grijă de porumbeii lui Vandevelde , destul de
bine. Acest lucru înseamnă că el a fost în aceeași poziție ca și Jef Horemans
(fratele lui Corneel) și Marien Vincent, mare vedetă în cursele de porumbei în
Anvers între 1925 și 30.
Castelyn a îmbunătățit în continuare
Vandeveldesi sai (care nu a fost o rasa pura), cu porumbei de Charles Pauwels
din Sas van Gent (De Ridder rasa din Dendermonde, care au fost în principal
Wegge-de porumbei )Porumbei de Christeijns Henri de la Beveren-Oudenaarde și
porumbeii de Alfons Blondeel din Waregem (un crescator care a cumparat doar cei
mai buni porumbei disponibili). Potrivit unor documente de la o licitație de
Nesten Castelyn în 1922 el a avut, de asemenea, liniile genealogice ale Gits și
Ulens!
Acesti remarcabili porumbei de Castelyn și calitatea lor de reproducere, nu
este ilustrat doar in crescatoria
proprie. Dl Boels de la Stene-Conterdam (Oostend) a avut foarte mult
succes, cu acesti porumbei : al sau concurent albastru Barcelona (primul
premiu național în 1951) provine de la vechile linii de Vandevelde-Christeijns
de Ernest Casteleyn de la Gistel.
Povesti de succes una dupa alta
Cei doi frați care au avut succes în cursele de porumbei au avut de asemenea si propriile
lor merite, cea mai remarcabila:aveau răbdare. Am văzut că o prima cuplare
între două linii de reproducție inițial
a eșuat. Acest lucru înseamnă că ar trebui să scapi de acesti porumbei;
acesta ar putea fi încă utilă,poate si
tu ar trebui să oferi acestor porumbei o a doua șansă. Am fost întrebat odată
pentru a exemplifica acest punct asta poate fi dat exemplu.
S-a vorbit Theo Vandevelde din Oudenburg
și talentele sale de necontestat și răbdarea care a avut-o el într-adevăr cu acesti porumbei.
Vandevelde a spus: "Dacă vrei să ai succes și să rămâi de succes, trebuie
să reproduci și să triezi o mulțime de
porumbei." Asta a fost regula lui de
baza. Cu alte cuvinte: secretul unui campion este metoda sa de
reproducere. Trebuie sa reproduca un număr mare de porumbei din porumbei de origini bune și
nu trebuie să scapi de ei prea repede. Acesta este modul de a descoperi în cele
din urmă un tanar mascul si o tanara femela de mare valoare
Desigur, grupul dvs. de porumbei trebuie să fie de bună calitate. În cele din
urmă, veți avea câteva perechi care reproduc pui de top . Frații Cattrysse au
fost pacient și au fost convinși că au avut o bună colecție de porumbei in
crescatorie lor.Daca detineti pasari de calitate in cele din urma trebuie sa
obtineti cateva perechi de tineri de calitate. Este nevoie de experiență,
răbdare și unitate pentru a ajunge acolo unde vrei sa fii. Frații au folosit
această abordare în afacerile lor și au folosit aceeași abordare ca si crescatori.
În iarna lui 1946 Jef Hermans de la Luythagen vândut asa numiti sai porumbei de război, care au atins un pret
record. El a ținut doar păsările tinere pentru sine. Au fost mai multe
crescatorii de porumbei celebre care au vandut intregul lot de păsări vechi. Dr. Bricoux a
făcut-o în iarna anului 1930, Duray în iarna anului 1933. În anii anteriori
aceaste licitații ale acestor crescatorii puternice valone au fost la înălțimea
succesului lor. În anii de după
licitație lucrurile au mers un pic greșit,asta l-a făcut pe Bricoux nervos: el a văzut cum porumbeii
sai exceleaza in alte crescatorii, în timp ce echipa lui nu a putut câștiga
nici un premiu national. El a decis să cumpere porumbei noi, lucru care el nu la făcut pentru o lungă perioadă de
timp. El a cumpărat porumbei de la Franz Hentges de la Luxemburg-Bonnevoie (de
culoare albastră porumbei Collins de la Hoignee), dar acesta nu a mai revenit
pe val (deși au existat de asemenea și alți factori implicați,).
Jef Hermans confruntat cu aceleași dificultăți, chiar dacă el a reușit mai mult
sau mai puțin sa mențina nivelul său de
performanță. El si-a păstrat calmul,insa campionul din Anvers nu a avut foarte mare succes în 1946, '47 și '48 în
comparație cu anii de dinaintea războiului.,in 1949 a existat o usoara
imbunatatire. El a fost pe cale sa de a vizita câțiva prieteni în Lier, care
s-au bucurat ca porumbeii lor de a ajung
la Cormeilles. Cinci dintre porumbeii sai au terminat în primii zece.
"Mulțumesc, domnule Hermans", a declarat colegii sai de la Lier. În
1950 el a reusit sa castige cateva premii decente din nou, mai ales în uniune,
nu mai putea concura cu porumbeii de Huyskens-Van Riel și frații Marissen, dar
cel puțin el ar putea câștiga premii din nou. Hermans a fost întotdeauna un
crescator mai bună decât jucator.
Și acum despre frații Cattrysse? Ei nu ar face greseala de a vinde porumbeii
lor vechi,acesti porumbei vechi nu sunt de vânzare. Ei nu ii trimit pentru Barcelona, uneori, acesteia ar putea
concura Bilbao sau Santander, dar asta e tot.
Cei doi frați au avut o colecție mare de păsări și au avut încă 70 dintre ei după război. Ca
urmare, acestea ar putea obține rapid rezultate, după ce războiul s-a terminat.
Asta a fost deja evidentă în '46, în ciuda faptului că porumbeii Cattrijsse au nevoie de ceva timp să se maturizeze.
- De Weerd Piet - Degrave Martin
www.pipa.be